Ape de fiţe sau impozitul pe prostie

Sunt în a patra zi de recluziune la domiciliu din cauză de tratament laser şi am terminat toate cărţile pe care le aveam începute, am dat cu mopul până la Lehliu, am văzut cinci filme, am făcut exerciţii de gramatică spaniolă. Mă doare pielea de atâta stat, deşi prietenele mi-au trimis linkuri cu exerciţii pilates şi yoga, pe care le-am executat conştiincioasă. Ce naiba să mai fac? Ştiu! Să beau.

Dar ce să beau? Enzime în ficat n-am destule, deci alcool nu pot. Ceaiuri am băut de încep să înfrunzesc: nici unul din plante vindecătoare la modă, să mă ierte vră-cimea de pe net! O să beau apă. Dacă râdeţi, vă desfid să-mi spuneţi ce să aleg, că se vând tot felul de ape; şi nu mă refer la companii de apă îmbuteliată.

Uite, apa ASEA: zic ei pe site că se face un amestec de apă pură cu sare pură, astfel că „moleculele se desprind şi formează atomi plutitori“ (ce-a mai progresat chimia de pe vremea mea!); se adaugă nişte maglavaisuri şi gata apa redox, vindecă 150 de boli. Doar 150 ron/litru. Gheşeft. Site-ul e plin de adevăruri medicale de o profunditate clisterică (de la clistir), vorba lui Caragiale.

Sau apa sărăcită în deuteriu? Nu, asta e fumată, deşi pe vremuri se băteau mai ceva ca la butelii oamenii s-o cumpere. Intre timp s-au lămurit că e vax, degeaba încearcă s-o reanimeze acum.

Ştiu! Apa KANGEN. Alcalină. Anihilează cimitirele acide din mine, când sunt iresponsabilă şi mănânc carne din animale moarte (dar gustoase, fir-ar să fíe). Costă nişte mii de euro instalaţia, dar e garantată: ultima pacientă care a consumat-o a făcut edem cerebral (pericolul alcalinizării excesive). Femeie deşteaptă, cu bani… dar şi cu rinichi şi plămâni sănătoşi, care se ocupau ei de variaţiile pH-ului până i-a lovit apa alcalină. A supravieţuit, ajunsese doar la pH 8 (al apei).

La naştere, corpul bebeluşului conţine 75% apă; apoi ne „uscăm“ treptat, ajungând ca adulţi la 50-60%, cu diferenţe de sex şi vârstă. Apa e donor de hidrogen pentru multe dintre reacţiile chimice din celulele noastre. Trebuie doar să bem apă filtrată, curată, nu alcalină, nu redox, nu porcării potenţial periculoase şi scumpe. Pentru că plătim un impozit pe credulitate, ca să nu zic pe prostie.

Cu vârsta, centrul cerebral al setei nu semnalează corect senzaţia, ci ca pe foame nejustificată: beţi un pahar cu apă dacă vă e foame prea aproape de o masă, fiindcă e posibil să vă fie sete, de fapt. Şi nu uitaţi că organismul nostru foloseşte mai bine apa din fructe şi legume decât apa pe care o bem!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *