Citiţi şi gândiţi, fiindcă autorul dăcât scrie

Din categoria „eram vegani şi când mâneam dinozauri“, să vedem ce mai publică cualiti preş, aia formată din verişoarele redactorului-şef, de trebuie să le corectezi de trei ori articolul pe care l-ai scris tot tu, de exasperare că nu sunt în stare nici măcar să transcrie corect un text sau un interviu înregistrat pe reportofon.

 

Zice recent o publicaţie că gladiatorii romani au fost vegetarieni şi că erau hrăniţi numai cu orz ca să-şi păstreze agilitatea. Fără doar şi poate, mă gândesc, doar aveau romanii tot interesul să le dea cea mai bună hrană celor care urmau să moară în maximum trei lupte, rupând orzul de la gura populaţiei şi chiar a împăratului, silit să mănânce limbi de ciocârlie şi alte tocăniţe din animale moarte pentru ca gladiatorilor să le rămână orzul cel gustos. Studiile mele despre alimentaţia gladiatorilor se rezumă la filmele cu Asterix şi Obelix, filme din care am înţeles că Obelix mânca un bou, un mistreţ şi câteva zburătoare la o masă, iar pentru restul tribului trebuia să pregătească druidul o băutură magică ca să aibă atâta putere cât mâncătorul de fripturi.

Ruşinată de incultura proprie, am accesat articolul original (publicat într-o revistă străină) ca să mă lămuresc direct de la sursă. Cum ziceam, cualiti preş. Zice originalul că gladiatorii erau hrăniţi cu cereale inferioare tocmai pentru că nu erau favoriţi in studiile statistice de longevitate. Şi că alimentaţia consta mai ales din cereale, exact ca la restul populaţiei. JVtai ales“ ăsta schimbă puţin sensul afirmaţiei (adică mai primeau şi altceva, nu doar cereale); dar de ce să ne încurcăm traducând cuvinte mici? Iese articolul prea lung şi nu mai avem loc în pagină pentru topul maneliştilor şi ultimul aliment care vindecă în 48 de ore cancerul. Şi au mai descoperit antropologii că oasele gladiatorilor conţineau mai mult stronţiu, un element radioactiv foarte prietenos şi atât de util în cazul terapiei cu tot felul de pietre aduse din fundul mării, din jurul vulcanilor şi a zonelor cu miracole tip găini cu trei picioare. Stronţiu care provenea dintr-o băutură specială, făcută din cenuşă de plante şi alte ingrediente necunoscute (probabil niţeluş din pudra magică obţinută de la ultima erupţie a Vezuviului), băută pentru a compensa aportul insuficient de minerale. Cum bem noi acum băuturi din tablete efervescente de calciu şi magneziu, sper însă că fără stronţiu.

Repet până la exasperarea celor care se ostenesc să priceapă ce scnu.‘ în nici un sit din care s-au prelevat oase de hominizi nu au fost descoperite dovezi cum că am fi fost vegetarieni vreodată în decursul istoriei. Colesterolul (provenit exclusiv din surse animale) e necesar sintezei de testosteron, care dă combativitate, fertilitate femeilor şi farmec bărbaţilor (ca să nu intru în amănunte de masculinitate). Nu există colesterol vegetal; fitosterolii din plante nu pot fi sursă pentru testosteron. Şi nici pen-tru sinteza de lecitină atât de necesară sistemului nervos. Băieţii „cu muşchi“ îndopaţi pe la sălile de sport cu pulberi proteice provenite din soia stau mărturie, cu ţâficile lor cu tot. Asta nu înseamnă, evident, că putem mânca precum bunicii noştri pâine cu slănină toată ziua, bună ziua, nefâcând nici un fel de efort fizic. Ci cu măsura efortului | pe care-1 facem şi a frigului la care suntem expuşi.

Iar celor care mestecă fără încetare migdale, alune etc. pentru că sunt „bune“ şi îşi scaldă mâncarea în ulei, că e de măsline, doamna doctor, le reamintesc că abuzul de grăsimi vegetale este la fel de nociv ca cel de grăsimi X animale, producând acelaşi grad de arterioscleroză (popu- j| Iar, îngroşarea arterelor).

Deşi ezit dacă e mai periculos să ne îndopăm cu fripturi şi omlete sau să citim presă tendenţioasă ori de proastă II calitate, scrisă în stilul caracteristic românesc „las’ că merge ş-aşa“. Tot infarct poţi face de la amândouă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *