Fripturică din greieri sau furnici în ciocolata?

Vin vremuri grele. Nu, nu vorbim despre politică, fiindca  că există specialişti muuuult mai buni decât mine; de la administratorul de bloc la înalţii reprezentanţi UE, toată lumea dă pe dinafară de competenţă şi bune intenţii. Uite, bunele intenţii în nutriţie ne rezervă surprize culinare cel puţin ciudate, europeneşte gândind.

Zic statisticienii că prin 2050 vom fi nouă miliarde de suflete pe planetă. Vai de noi, ne vom bate pe o şaorma la Dristor cu arme laser? Ne vom jefui reciproc frigide­rele? Niet. Vărsarea de sânge fiind considerată barbară (atunci când nu e vorba, pardon, de victime colaterale), vom căuta surse alternative de proteine animale. între timp, pe şest, îi convingem pe ăia slabi de înger să devină vegani.

Deja insectele reprezintă o bună sursă de proteine pentru două miliarde de oameni: ele înseamnă 64% din greutatea termitelor, iar greierii rivalizează cu Joiana cea producătoare de metan în ce priveşte calitatea proteine- lor. Ba chiar unele conţin mulţi acizi omega 3 (viermişorii comuni care vă transformă cireşele şi zmeura într-o masă completă) sau fier (lăcustele, greierii).

Până să scuipăm oripilaţi în sân (sau pe trotuar e mai şic), am putea să ne privim farfuriile la microscop constatând că entomofagia (consumul de insecte) e parte a vieţii noastre de zi de zi: e admis ca 25 de grame de curmale să conţină 10 insecte întregi, de exemplu. Iar cu bericica savurată toată vara la terase ne-am luat şi vitaminele de grup B din afide (păduchii verzi de plante admişi fiind 2500/10 g). Sintagma „mici cu bere“ ar trebui protejată de UNESCO, are sensuri nebănuite şi conotaţie internaţională…

 

Adevărul e că se cunosc peste 1900 de specii de insecte comestibile: ţânţari, viespi, furnici, albine, viermi, scorpioni etc. Sunt voci care susţin că înghiţim juma’de kil de insecte anual; adepţii detoxului ar trebui să includă şi spălătura gastrică în program, pe lângă divina clismă, ca să se purifice integral.

 

Fără ca nimeni să se îngrijoreze sau să sughiţă oripilat, din 1986 se foloseşte deja quorn-ul, un fel de „came“ obţinută dintr-un fungus şi prezentă în multe semipre-parate gen câmăciori, lasagna, burgeri. în Anglia în specia], dar se mănâncă pe toată planeta.

 

Primul hamburger obţinut din came produsă din celule stern de vacă s-a mâncat deja în 2013, contra numai 385 000 de dolari. Va ajunge să coste doi, fără îndoială, dar mai e puţin de lucru la el, iar deocamdată culturile necesită cantităţi mari de antibiotice (deocamdată cresc pe gunoi – de aici denumirea de sheat meat sau shmeat). Yummy, yummy!

 

Aşa că UE oferă un premiu de 4,3 milioane de euro celui care descoperă cum să transformi insectele într-o mâncare populară. Soluţia perfectă. De ce să ne batem capul cu educaţia şi folosirea eficientă a resurselor, când fripturica e la o canalizare distanţă? La ce diversitate de specii de gândaci putem oferi, vom cuceri Europa cu gândacii noştri, iar Bucureştiul va deveni capitală culinară europeană. Să nu ziceţi că nu v-am spus…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *