Tocăniţa cu gluten nu te jefuieşte de energie

Din ciclul „Viaţa e frumoasă, noroc că se termină“, să mai zăbovim puţin asupra alimentelor care ne epuizează energetic. Azi, episodul Cereale, că nu mă pricep nici la scamatoriile Enel, nici la ciordeala din cabluri şi conducte.

Bine, nu înţeleg nici cum ar fi posibil să te jefuiască de energie o tocăniţă, dar site-uri „serioase“ ne asigură că se întâmplă permanent şi ne avertizează că orice aliment care „slăbeşte suprarenala“, „îngroaşă sângele“ sau „compromite digestia“ ne jefuieşte concomitent de „energie“ cu neruşinare. Daaar! Dar ne putem apăra cu aceeaşi pastilă H-500 fără de care apa nu hidratează şi mâncarea te sleieşte de puteri!

Care sunt alimentele hoaţe? in primul rând grâul, zice acest clarvăzător al digestiei. Că deh, există enteropatie glutenică (boala celiacă), o boală care atacă „intestinul mic“ (aş completa eu: şi creierul mic, în cazul în care ăla mare lipseşte). Cică consumul de cereale duce la sindromul in­testinului „permeabil“, cunoscut în medicina de cămin cul­tural ca „maţe găurite“; adică apar, aşa, nişte „pori mari“ în peretele intestinului. Cum ar veni, pardon… rahatul, scuzaţi, iese din maţe şi se răspândeşte prin uom. Eu l-am văzut mai des răspândit prin natură, dar nu-mi permit să contrazic autorul, o fi păţit, săracu’.

 

De ce face grâul aşa o ticăloşie? Pentru că „e sămânţă“, iar rolul seminţei e doar să „propage“ specia. Deci dacă mâncăm paie, vom avea o digestie şi nişte intestine impe­cabile, iar grâul se poate propaga liniştit, redevenind ceea ce a fost întotdeauna, un mesager galactic al civilizaţiei umane.

 

Cică zahărul şi cofeina au acelaşi efect asupra „siste­mului energetic“. Asta nu e rău de ştiut în cazul în care rămânem fără gaze ruseşti la iarnă. Facem centrale al­ternative cu cola, cafea şi sfeclă de zahăr şi le râdem ruşilor în nas! Ba mai salvăm şi Europa şi ne recăpătăm locul de lideri energetici europeni, loc pe care îl avem de la Burebista, dar conspiratorii de toate felurile ni l-au uzurpat. Explicaţia autorului e un amestec de poveşti cu suprarenala, pancreasul şi universul care mă depăşesc, dar îl cred pe cuvânt. Domnu’ Mendeleev, domnu’ Berze­lius, domnu’ Nobel, alo, staţi, domle, liniştiţi, ce vă tot răsuciţi acolo în morminte? Nu mai poate omu’ să citească un site serios de atâta foială! Vouă vi s-a terminat bateria energetică, neavând la dispoziţie pastilele H-500 care să vă transforme apa în agent de hidratare, şi un savant care să vă explice chimia aplicată!

 

Boala celiacă e o afecţiune serioasă, iar diagnosticul se pune prin teste (medicale) şi biopsie intestinală; intoleranţă la gluten nu există în absenţa bolii celiace. Balona-rea după mâncare sau digestia mai dificilă nu înseamnă automat intoleranţă la gluten ori lactoză, cum bat câmpii toţi guru intemautici cu şase clase. Poate fi un sindrom de intestin iritabil (nu permeabil), care e o afecţiune comună şi mult mai banală, chiar dacă e neplăcută.

Iar energia pentru om înseamnă ATP (adenozintrifos-fat), o moleculă complexă, nu chef de viaţă sau de muncă. Cheful ăsta vine dintr-o viaţă normală, neparazitată de impostori şi lipsită de bombardamentul tip breaking news.

Eu o să încerc totuşi să nu mai mănânc nici o sămânţă, nici cereale, nici nuci, nici fructe, nici legume, să văd dacă mi se ridică nivelul energetic până la punctul în care să-mi iau câmpii şi să mă duc cât văd cu ochii intr-o ţară plictisitoare şi liniştită. Şi să-mi văd de vieţişoara mea banală, neenergetică şi acidifiantă, căci, cum v-am spus, viaţa e frumoasă, dar noroc că se termină. O nemurire românească ar fi adevărata pedeapsă divină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *