Tratamente agricole pe om

In timp ce cercetarea medicală se dă cu capul de pereţi încercând terapii cu anticorpi monoclonali (un fel de gloanţe personalizate antiagresor) sau cu celule stern (încă experimentale), toate bolile sunt deja vindecate de către agricultorii amatori ai intemetului.

Cum doctorii trebuie să citească toată viaţa, mi-am băgat şi eu nasul, să mai fur meserie de la aceşti experţi. M-am dus direct la reţetele secrete, dezvăluite cu generozitate de doi domni care se întrec în a bucătări leacuri ieftine, naturale, garantate prin mărturii ale unor oameni care s-au vindecat (ştiţi cum: incredibil, miraculos, enervând doctorii, lăsând industria farmaceutică cu gura căscată ete.).

Dintre ingrediente nu lipsesc apa plată, usturoiul, ceapa, bicarbonatul de sodiu şi lămâia, indiferent că vrei să te tratezi de negi sau de hemoroizi, de cancer sau diabet, sau chiar să-ţi faci o pastă de dinţi. Scoţi un ingredient şi adaugi altul? Ai trecut rapid de la pasta de dinţi la pasta de ghete, economisind resurse.

După părerea mea, oamenii au făcut o mare eroare de marketing împărtăşind reţeta care te vindecă „în întregime“ (usturoi/lămâie/miere/bicarbonat) reţetă relativ inutilă după ce anterior ne împărtăşiseră formula care previne absolut toate bolile cronice şi cancerul (ulei de măsline/turmeric/scorţişoară/piper/ghimbir). Mai există şi o băutură care nu doar vindecă toate bolile, dar te face şi să slăbeşti: suc de cartof plus morcov plus măr plus ghimbir. E clar că şi geografia planetei trebuie să fie alta decât cea pe care am învăţat-o eu, fiindcă nu am găsit nici o zonă în care să se cultive concomitent toate plantele din care se fabrică aceste miracole secrete cunoscute de mii de ani.

De excepţie mi s-a părut articolul despre „cum să faci cancerul flămând“ excluzând zahărul din alimentaţie, deşi cred că autorii au utilizat o traducere sub coviltir despre ce sunt carbohidraţii, ce simt mitocondriile şi care e metabolismul oxidativ celular. Zic asta pentru că nici nu am înţeles nimic din explicaţie, nici nu am auzit vreodată că ar exista „defalcarea non-oxidativă de zahăr“, nici nu înţeleg cum de nu mor toate celulele organismului cu reţeta asta, ştiind eu că orice celulă umană funcţionează cu glucoză şi oxigen.

Acum mă retrag să bucătărese o prăjitură cu foi cu miere şi bicarbonat după o reţetă nesecretă de la mama, iar aluatul o să-l folosesc ca botox natural după reţeta domnilor savanţi: iau puţin aluat, adaug suc de morcovi, îmi fac o mască şi în scurt timp voi arăta ca la 20 de ani. Tot din aluatul ăsta pot să-mi fac cu uşurinţă o pastă de dinţi adăugând ulei de mentă; sau pot să produc cel mai puternic antibiotic adăugând ceapă, usturoi şi hrean.

Muriţi, mă, toţi cei care studiaţi bucătăria meloculara cu institutele voastre de arome cu tot, cu îngheţatele voastre de muştar aşezate peste fripturi apetisante, cu ciocolata voastră care conţine un degetar de brânză cu mucegai (ceea ce dă orgasme palatale): astea nu vindecă nici o boală, idioţilor! Huo!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *