Vitaminele secrete descoperite de mine

Mândri că suntem nutriţionişti! Păi?! Descoperim! permanent atâtea miracole sau pericole în alimente că nu prididim să le împărtăşim boborului! Uite, zilele trecute, la cabinet, asistenta/secretara mea, fată şcolită (două facultăţi, trei limbi străine), a scăpat pe jos un măr, care măr nu s-a zdrobit, a fost suficient să-l spele şi a redevenit comestibil. Atunci a avut revelaţia miracolului: era datorită vitaminei Mî! Conferă o rezistenţă de fier! După ce am descoperit-o, ne-am dezlănţuit ştiinţific. A fost epic.

Am descoperit repede vitamină Pî din pere, care face trupul frumos ca al lui Marilyn Monroe, topind grăsimea localizată aiurea şi aşezând-o unde vrea fiecare.

Vitamina Sî din struguri, adevărata fiică a resveratro-lului (care se dovedeşte inactiv în formă izolată). Vitamina Cî din caise, care detoxifică şi vindecă bolile neruşinoase. Vitamina Zmî din zmeură, atât de antioxidantă, că nu o să ne cadă niciodată frunzele. Vitamina Vî din vişine (nu ştim încă ce acţiune are, că se terminase pauza de masă şi am fost silite să abandonăm temporar cercetarea ştiinţifică în favoarea prozaicelor consultaţii).

Bineînţeles că aceste vitamine te încarcă cu energie, cresc imunitatea, luptă împotriva cancerului şi elimină toxinele din organism. Acuma aşteptăm următoarea pauză de masă ca să le descoperim pe toate. Apoi ne ducem la OSIM şi la Guinness Book să ne omologheze performanţa. Sigur că nu o să aşteptăm recunoaşterea medicală fiindcă invidia medicorum e cunoscută de a 000 de ani… însă nu putem să nu dezvăluim publicului larg aceste fabuloase tratamente naturale, să mănânce de-acum înainte în cunoştinţă de cauză.

în urmă cu câteva luni am fost invitată la o prezentare de produse Nu Skin. Atmosferă de cămin cultural, în deplină discordanţă cu datele pe care le prezentau; nu le-a mers un amărât de laptop vreo 45 de minute, fiind unica sursă a „ştiinţei“ promovate. O profesoară de sport folosea cuvinte pe care nu le înţelegea (tip epigenom), dar care o impresionau vădit. Soţul ei făcea pe savantul modest şi obosit, fără să precizeze ce meserie are; doar că arăta extenuat la 11 a.m. (suspect, fiind un exponent al calităţii produselor promovate).

Un domn gras, chel şi transpirat s-a jurat că produsele (extracte de fructe la preţuri de diamante) te fac să redevii cme ai fost la 18 ani — şi s-a dat mândru drept exemplu. Nu m-am simţit niciodată (cu excepţia campaniilor electorale) mai insultată în bunul meu simţ. Nici măcar o singură propoziţie nu a fost corectă, medical vorbind. I-am abandonat, relativ dezolaţi că nu vreau să-mi dozez nivelul de antioxidanţi cu minunatul lor aparat bio-nu-ştiu-cum şi să le promovez produsele. Au rămas în sală însă vreo 15 persoane mai slabe de înger, protestând că se vând doar două seturi/fraier (din cauza dificultăţii de a obţine mango şi portocale „de calitate“). Acasă am citit că Universitatea din Stanford le interzice din aoia să se folosească de numele ei sau al cercetătorilor angajaţi şi că au un proces de fraudă pe rol.

Nu-i nimic, cade unul, ii iau locul trei care se vor îmbogăţi din dorinţa noastră de a fi veşnici fără pic de efort.

Sper că am dat şi eu lovitura cu vitaminele astea, să mă pot retrage pe insula visurilor. Dacă descoperiţi şi voi vreo vitamină, nu ezitaţi să mă contactaţi, facem degrabă un SRL profitabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *